GLOSAR

Incontinenţa imperioasă este cea mai frecventă cauză a scurgerilor urinare la bărbaţi. Incontinenţa imperioasă survine atunci când te confrunţi cu o nevoie bruscă de a urina, însă nu te poţi abţine până ajungi la toaletă. Poţi simţi nevoia să urinezi mai des de 4-8 ori pe zi, precum şi de mai multe ori în timpul nopţii. Aceasta este asociată adesea cu o prostată mărită sau este rezultatul unei intervenţii chirurgicale la prostată.

Incontinenţa urinară de stres se referă la pierderi involuntare de urină în timpul efortului fizic, în timp ce strănuţi ori te încordezi. Muşchii sfincterului sau ai planşeului pelvian şi ligamentele care sprijină vezica sunt prea slăbite pentru a reţine urina.

Dacă ai un flux de urină constant sau intermitent s-ar putea să te confrunţi cu incontinenţa prin prea plin. Aceasta este de obicei cauzată de obstrucţionarea fluxului de urină, determinând umplerea excesivă a vezicii urinare, iar apoi scurgerile.

Există mai multe tipuri de tratamente recomandate pentru incontinenţa urinară. Unul dintre tratamente presupune intervenţii asupra stilului de viaţă, precum antrenarea vezicii sau exerciţii pentru muşchii planşeului pelvian (PFME), care întăresc muşchii planşeului tău pelvian. De asemenea, modificarea consumului de lichide şi a modului de golire a vezicii sau pierderea în greutate te pot ajuta. Alte tipuri de tratament includ medicamente (sau revizuirea medicamentelor), protecţii pentru incontinenţă sau intervenţii chirurgicale. Procedura chirurgicală este recomandată doar după o evaluare amănunţită şi doar după ce tratamentele mai puţin invazive nu au funcţionat. Îţi recomandăm să obţii o evaluare corectă, pentru a descoperi cauza exactă a incontinenţei urinare. O persoană care ia în considerare intervenţia chirurgicală trebuie să cunoască riscurile potenţiale, precum şi beneficiile aşteptate ale procedurii, exact ca în cazul oricărei intervenţii chirurgicale. Protecţiile pentru incontinenţă, sub formă de produse absorbante pentru incontinenţă, trebuie folosite în timp ce urmaţi alte tratamente, precum modificarea stilului de viaţă sau medicamente. Protecţiile pentru incontinenţă pot fi folosite, de asemenea, după ce alte tratamente nu au funcţionat, având în vedere ca va fi nevoie de ele.

Actul de urinare (evacuarea sau eliminarea urinei).

Muşchii planşeului pelvian (sau muşchii pelvieni) sunt un grup de muşchi din interiorul pelvisului, care formează un planşeu între picioare. Sunt localizaţi între osul pubian (în faţă) şi baza coloanei vertebrale (în spate). Slăbirea acestor muşchi poate cauza probleme precum incontinenţa urinară şi, dacă muşchiul sfincterian este afectat, incontinenţă fecală.

O glandă a bărbaţilor, localizată la baza vezicii urinare. Prostata produce lichid la ejaculare. La mulţi bărbaţi în vârstă, această glandă începe să se mărească şi poate obstrucţiona tubul urinal. Un simptom provocat de aceasta poate fi un jet slab de urină, adică dificultatea de a goli vezica urinară sau golirea incompletă a vezicii.

Scurgerea post-micţiune are loc atunci când vezica nu se goleşte complet şi continuă să picure după urinare. Alte cauze pot fi mărirea prostatei sau slăbirea muşchilor planşeului pelvian.

Aceasta presupune scurgerea câtorva picături de urină imediat după ce ai fost la toaletă, chiar dacă ai „aşteptat şi scuturat“. Există două tipuri de asemenea scurgeri – scurgerea post-micţiune şi scurgerea finală. Scurgerile urinare apar atunci când vezica nu se goleşte complet în timp ce urinezi. În schimb, urina se acumulează în tubul care duce la vezica urinară.

Slăbiciunea vezicii urinare este un termen folosit în general drept sinonim pentru incontinenţă şi se referă la orice pierdere involuntară de urină. Cu toate că este utilizat frecvent, termenul „slăbiciunea vezicii urinare“ nu este corect din punct de vedere medical, deoarece cauza scurgerilor nu este asociată cu o vezica slăbită, ci cu ceea este cunoscut sub denumirea de „Simptome ale aparatului urinar inferior“(LUTS).

O vezică urinară hiperactivă este o afecţiune simptomatică caracterizată prin urgenţa de a urina, cu sau fără incontinenţă urinară de urgență, de obicei cu o frecvenţă crescută în timpul zilei şi cu urinări nocturne.